Istoria Surubelnitei

Una din cele mai comune unelte, nelipsita din atelierul de lucru unui mestesugar sau din trusa de scule a unui instalator, este surubelnita. Un instrument atat de simplu, dar foarte important si foarte popular chiar si in casele oamenilor. Dar v-ati intrebat vreodata cine a inventat surubelnita? Ei bine, haideti sa aflam impreuna cine este inventatorul surubelnitei si cat de importanta este aceasta inventie.

Surubelnita este o unealta, manuala sau cu motor, folosita pentru invartirea (insurubare sau desurubare) suruburilor. O surubelnita simpla tipica este formata dintr-un maner, un ax si un varf pe care utilizatorul il introduce in capul surubului pentru a-l invarti. Axul este in general realizat din otel dur pentru a rezista la indoire sau la rasucire. Varful poate fi intarit pentru a fi mai rezistent, este tratat cu un strat de o culoare mai intunecata pentru un contrast vizual imbunatatit intre varf si surub sau increstat sau tratat pentru o aderenta mai buna. Manerul este de obicei realizat din lemn, plastic sau metal si pe sectiune transversala are o forma hexagonala, patrata sau ovala pentru a-i imbunatati aderenta si pentru a preveni rostogolirea uneltei atunci cand este lasata jos. Unele surubelnite au varfuri interschimbabile care sunt introduse intr-un orificiu de la capatul axului fiind strans pozitionat mecanic sau magnetic. Aceste surubelnite au de obicei manerul gol pe dinauntru unde se pot regasi diferite tipuri de varfuri.

Istoria surubelnitei

Cele mai vechi surubelnite documentate au fost folosite in Europa la sfarsitul Evului Mediu. Au fost inventate probabil la sfarsitul secolului al XV-lea in Germania sau in Franta. Numele original al surubelnitei in germana era “Schraubendreher”, iar in franceza era “tournevis”. Prima documentatie despre surubelnita apare in “Registrul Castelului Wolfegg”, un manuscris realizat undeva intre anii 1475 si 1490.

Suruburile au fost folosite in secolul XV pentru a construi strunguri de taiat suruburi, pentru a consolida armurile de piept, de spate si castile celor care participau la turnirurile medievale. Ulterior au fost folosite pentru multiple parti ale armelor de foc. Totusi suruburile, prin urmare si surubelnitele, nu au fost folosite pentru realizarea armurilor de lupta, cel mai probabil din cauza ca purtatorul avea nevoie de libertate de miscare.

Surubelnita a depins in totalitate de surub si a fost dezvoltata de mai multe ori tocmai pentru a face surubul mai usor de folosit pentru a deveni mai popular si mai raspandit. Suruburile au fost foarte greu de produs inainte de Prima Revolutie Industriala, dar fratii Job si William Wyatt au descoperit o cale de a fabrica suruburile cu ajutorul unei masinarii care prima data realiza fanta capului si apoi incresta spirala. Desi afacerea lor a dat faliment intr-un final, contributia lor la fabricarea suruburilor la costuri reduse a dus mai tarziu la o crestere exponentiala a popularitatii surubului si a surubelnitei. Aceasta crestere a popularitatii a dus treptat spre rafinarea si diversificarea surubelnitei.

Armurierii considera surubelnita ca fiind inca o parte importanta dintr-un set de pistoale si din trusa lor de scule. Orice mester, fie acesta cesornicar, instalator, bijutier, mecanic sau orice alta persoana care detine o trusa de scule, stie foarte bine ca surubelnita este o unealta de neinlocuit si care nu trebuie sa lipseasca din acea trusa.