Primul război de ţesut mecanic a fost inventat în 1785 de Edmund Cartwright, care a înfiinţat o fabrică de confecţii în Doncaster. Mulţi dintre marii inventatori au fost meseriaşi care au văzut căi de a-şi uşura propria muncă sau de a eficientiza maşinile pe care le întrebuinţau Alţii erau patroni de fabrici care doreau să mărească productivitatea. Foarte puţini dintre aceşti oameni aveau o educaţie superioară şi cred că toţi, în afară de Edmund Cartwright, aveau o legătură oarecare cu industria.

   Cartwright a fost însă un spirit universal destinat să devină un mare inovator, şi a mai inventat o maşină de pieptănat lâna în 1789, un motor cu aburi alimentat cu alcool şi o maşină de făcut funii. Pe lângă toate acestea, l-a ajutat pe Robert Fulton să-şi construiască vasele cu aburi. Edmund Cartwright s-a născut într-o familie înstărită din Marnham, în Nottinghamshire. Atât el, cât şi cei doi fraţi ai săi aveau să îşi facă un nume în diferite domenii. George Cartwright a intrat în armată, iar apoi a devenit vânător de animale pentru blană şi explorator în Canada. Şi-a câştigat porecla de „Cartwright Labrador” şi a devenit o celebritate când a adus în Britania o familie de eschimoşi. John Cartwright a devenit un faimos politician radical. Edmund Cartwright şi-a câştigat celebritatea cu inventarea războiului de ţesut mecanic, dar a realizat multe alte lucruri.

   Spre deosebire de celelalte figuri reprezentative ale Revoluţiei Indus­triale, Edmund avea o educaţie foarte solidă. A urmat Wakefield Grammar School şi Colegiul Universitar de la Oxford. A devenit membru al Colegiului Magdalen, unde şi-a făcut un nume – un alt nume – ca poet şi critic. A scris un poem mitic intitulat Armine şi Elvira, care a fost popular şi lăudat de însuşi sir Walter Scott, ca fiind „o piesă minunata”. A intrat în sânul bisericii, devenind în 1772 vicar la Brampton, în apropiere de Wakefield, şi în 1779 vicar la Goadby Marwood în Leicestershitf.

   În timp ce vizita un băiat bolnav grav de tifos, a observat o albie cu drojdie şi şi-a amintit că în popor se credea că dacă atârni carnea intrată  în putrefacţie deasupra drojdiei se face din nou dulce. I-a dat drojdie şi băiatul s-a însănătoşit. A tratat alţi enoriaşi în acelaşi vindecându-i pe toţi. Noului leac i s-a dus repede vestea şi toţi doctorii englezi au început să-l folosească. Dar războiul de ţesut mecanic- cu toate consecinţele sale, a fost realizarea pentru care a rămas Edmund Cartwright în istorie. Cum a ajuns un om al bisericii să facă ţesături?

  Cartwright însuşi explica: Întâmplându-se să mă aflu la Matlock în vara anului 1784 în compania unor domni din Manchester, conversaţia a ajuns la maşina de tors a lui Arkwright. Unul dintre companioni a obser­vat că de cum avea să expire brevetul lui Arkwright, aveau să fie înfiinţate atâtea fabrici încât n-o să se găsească niciodată atâta forţă de muncă să ţeasă tot bumbacul tors.

   La aceasta am replicat că Arkwright ar fi trebuit să-şi pună mintea să inventeze şi o maşină de ţesut… domnii din Manchester au declarat în unanimitate că acest lucru nu era posibil; în apăra­rea opiniei lor, au adus argumente pe care eu cu siguranţă nu aveam competenţa să le combat sau să le înţeleg măcar, odată ce subiectul îmi era complet străin şi nici măcar nu văzusem vreodată pe cineva ţesând.

   Mi-am exprimat totuşi îndoiala legată de imposibilitatea construirii unei maşini, remarcând că la Londra fusese expusă recent o maşină care juca şah. Nu credeţi, domnilor, am spus, că nu poate fi mai greu de construit o maşină care ţese decât una care face întreaga varietate de mişcări necesare în acest joc complex?

   Când reverendul Edmund Cartwright s-a întors acasă după vacanţa de la Matlock, s-a pus serios pe treabă pentru a proiecta o astfel de maşină şi a reuşit să inventeze una funcţională.

   La fel ca în cazul altor invenţii, războiul de ţesut mecanic al lui cartwright a avut nevoie de îmbunătăţiri. A fost perfecţionat de William Horrocks şi Francis Cabot Lowell şi, după aceea, în jurul anului 1820, Utilizarea războiului de ţesut mecanic s-a generalizat. Primul război de esut mecanic din America a fost construit în 1813 de un consorţiu de e§uţători din Boston, condus de Francis Cabot Lowell.

   Războiul de ţesut mecanic a avut efecte cu bătaie lungă. Una dintre caracteristicile cele mai importante ale războiului de ţesut complet meanizat a fost faptul că putea fi mânuit de femei. Femeile au ajuns să fie majoritare în industria ţesutului, ceea ce a adus o schimbare socială profundă. În calitate de cleric, Edmund Cartwright ar fi fost îngrozit dacă fi putut prevedea nenorocirile pe care să le aducă invenţia sa. Odată cu generalizarea utilizării războiului de ţesut mecanic, industria ţesutului manual s-a prăbuşit, cauzând suferinţă şi şomaj.

   sursa: jurnalspiritual.eu