Industria Utilajelor in Romania in Perioada 1965-1989

    istoria utilajelor   Inca din anul 1980 industria de utilaje reprezenta, în Romania, aproximativ 35% din suma totala a producției industriale, fiind cel mai mare sector industrial. In anii '50, România se folosise de ajutor tehnologic de la Uniunea Sovietică și de la țările membre CAER. Odată cu ridicarea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea PCR și a Statului, începând cu anul 1965, Romania a lărgit relațiile cu Vestul, fiind interesată să achiziționeze tehnologie superioară și să încheie parteneriate cu firme din acele țări. Nu a încetat să folosească și oportunitățile din CAER.
   Colaborarea cu tehnologia și capitalul din țările dezvoltate a adus României avantaje mari în accelerarea dezvoltării industriei în toate ramurile, dar și pe linia competitivității în comerțul internațional. Exporturile românești din industria de mașini și utilaje au cuprins un segment de piață din țările dezvoltate, dar s-au îndreptat cu pedilecție spre țările în curs de dezvoltare de pe toate continentele. Mai mult, România a ajuns chiar să construiască  cu succes fabrici pe teritoriul unor țări în curs de dezvoltare.
Restrictiile impuse asupra importurilor de conducerea statului, a determinat industria autohtonă să satisfacă aproape 90% din necesarul țării de mașini și utilaje. In anii ’80 puține țări din lume se puteau lăuda cu astfel de performanțe, numai cele super-dezvoltate. Erau destule cazuri în care producția internă de mașini și utilaje nu a atins standardele cele mai înalte și dorite, dar România era obligată să lupte și să progreseze din mers.
   Atât in termeni cantitativi cât și în ceea ce privește diversitatea producției, sectorul construcției de mașini și utilaje era impresionant.
In 1982 Romania se afla pe locul 10 în lume la producția de mașini-unelte și devenise cel mai mare exportator de vagoane feroviare de transport de marfă din lume și al treilea exportator de instalații petroliere. Romania era una din puținele țări care construia platforme maritime de foraj. Platformele uriașe erau asamblate pe santierul naval de la Galați, folosind componente produse pe plan local.
Pași mari au fost făcuți și în construcția de nave, mașini de teren, avioane și echipament electric și electronic.
   După un sfert de secol industria României se regăsește numai în amintiri. Nu mai există decât extrem de puține locații industriale, restul fiind devalizate economic, distruse fizic, vândute pe sume ridicole unor șacali politici interni, sau unor străini l-au cumpărat pentru a anihila concurența pentru industrii similare din lumea lor de interese.